Vara sufletului meu

Iubite, pleacă toamna
cu ultimul tramvai
iar eu îmi flutur eşarfa
de parcă aş pierde pe cineva drag


brumar se-aşterne în parc
ca un apus răstignit peste lume
aleile îşi adună la capete cerul 
şi mie mi se face dor
de aripa ce mai schiţează zborul


ziua aceasta mi-aduce aminte de tine
şi de mâinile tale
crengi înflorite
în care cântau privighetorile
până făceau să danseze seva copacului


azi, fără tine
slova mea pare un greier rătăcit
prin ierburile mult prea înalte
din ultima lună de vară


iubite, de Bobotează
n-am să-mi mai pun busuioc sub pernă
pentru că nu vreau să visez pe altcineva…