Iubire lacustră

Cum lunecă văzduhul curgând pe crinoline,
Şi albe flori de apă în cercuri se desfac,
E-o vreme ce miroase a mine şi a tine,
Cu-aromă de gutuie şi plânset de copac.


În târgul plin de vise şi umbre androgine,
Prin care trec alene trăsurile de ceaţă,
Suntem albaştri fluturi, în mândre pelerine,
Cu aripile grele şi inimi mari de gheaţă.


Se ofilesc în suflet parfumuri de bujori
Şi-n toamnă cad milenii, în transă, peste noi.
Lacustru ochi de sare, în sfâşieri de nori,
Ne spală de iubire, cu reci şi triste ploi.