sfidând toamna

surâs perlat acoperit
de brumă
în toamna-mpestriţată
de culori
mă uit prin geam cum la un semn
se-adună
şi curg în râuri stoluri
de cocori.


poem de ploaie şiroind
se scurge
te-mbrăţişez cu-n rând de nopţi
polare
şuvoi de frunze la fereastră
strânge
hoinarul vânt sosit din
altă zare.


perdeaua tremură ca-n orice
toamnă
pastel de bleu mereu spre
miazănoapte
iar ploaia cu arome dulci
de coarnă
adună-n cerul gurii
fructe coapte.


mi-e frig şi mi se face dor
de vară
mă învelesc albastru-n
ochii tăi
te-aştern în visul meu încă
o seară
şi cald zburăm pe nepătrunse
căi.