Paşi către iarnă

toamna mi-e sânge scurgându-se încet din frunze
mi-e trup atârnând de vii uscate
şi mi-e zbatere surdă de pasăre prinsă

precum condamnaţii spre iarnă
am mâinile tot mai îngheţate
în păr îmi ning arame
iar amintirile îmi râd frumos între dinţii uscaţi ai ierbii

vorbele tale capătă cenuşiul perfectului compus

mă aşteaptă nopţi tot mai lungi
cu iederă nesfârşită
şi gânduri căţărându-se pe geamuri