Flori de gând

Când simfonia zilei ajunge la sfârşit
Şi soarele-şi închide o geană după deal,
Pornesc încet cu mersu-mi uşor şi liniştit,
Înspre odaia mea cu miros de santal.

Oglinda din salon, cu rama învechită,
Îmi ţintuieşte pasul şi-o clipă mă privesc.
Mă văd ca altădată şi un surâs părelnic
Îmi înfloreşte chipul, făcându-l fecioresc.

Fragmentele de vise sfărâmate la picioare
Şi cioburi mici de gânduri, pe toate, le adun.
Bucăţile de suflet le strâng cu grijă mare,
Pe foaia de hârtie ca să le-aştern acum.

Acum, cât încă floarea de gând nu-i vestejită,
Cât viaţa şi iubirea în mine mai palpită.