ţara îmi face cărare
vrea să mă vadă iar
anii mei au rămas
în pragul casei bătrâneşti
în pereţi şi-n vetre
agăţată de firele lumii
mă dor paşii de-atâta umblat
buzunarul sufletului
duce o grea povară
mă scotocesc prin sânge
şi aflu dorul
fericirea mi-a rămas acasă
străbunii mă cheamă
din rame vechi
copil mereu în drumul spre ei
soarta m-a condamnat la exil
între oameni
vreau paşaport spre înapoi
să nu mai fiu umbră nicăieri
călător în timp uitat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.