luceşte printre gene
şi prin cămări ascunse
din nou se face iarnă
mor fluturi albi şi roşii
ca fulgi în palme calde
iar frunze putrezite
încă miros a ieri
a verde şi a soare
lumina îngheţată
alunecă încet
prin plete fulguite
şi tot mai argintate
apăsător mă doare
întinderea cea ninsă
şi-n suflet îmi coboară
în picuri de tăceri
iubiri pierdute-n zare
aruncă azi în mine
cu-amare nostalgii
şi orologii sparte
un rest de fericire
din alte anotimpuri
azi îmi măsoară paşii
în albe scânteieri
şi în secunde moarte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.