Ruine

Ecouri dintr-un timp apus
Mă răscolesc acum pe seară
Ca o uitată melodie
Îmi sună foşnetul lor iară.

Printre ruine, în amurg,
Ca o fantomă rătăcesc.
Îmi strâng relicvele în braţe
Şi cioburi caut să lipesc.

Mă văd fetiţa de-altădată
Cu părul lung şi ochi senini
Îl văd pe tata-n dreptul porţii
Vorbind cu doi dintre vecini.

În curte e Lăbuş şi latră
Iar mama iese-n prag de uşă.
Miroase-a pâine şi a iarbă
Şi-a leagăn vesel de păpuşă.

Si alte multe dulci vedenii
Îmi picură în amintiri.
O, câtă viaţă am în urmă!
Comori pierdute în ruini…

Mereu o să vă port în suflet
Bucăţi din toţi, bucăţi de foc!
Şi-n noaptea gri şi nesfârşită
Poate ne vom lipi la loc.