Mi-e frig, iubite!

mi-e tare frig acum, iubite…
aprind în mine o făclie;
îţi dau şi ţie una, uite!
aprinde-o! doar s-or cununa
a noastre focuri, pe vecie…


e frig în mine, dar la noapte,
mă voi muta cu drag în tine.
voi zăvorî a ta intrare
şi-oi lepăda cheia în mare.


apoi cu degete de dor,
prin inimă am să-ţi deretic,
iar la fereastră am să-ţi ţes
perdea de vis şi muselină,
cununi de nuri am să-ţi aşez
pe fruntea caldă şi senină.

şi la sfârşit, am să-ţi rodesc
pământul sterp din carnea mea.
să nu uiţi poarta încuiată,
iubitule, să pot intra!…