Regret

Prietenia noastră e dragoste de îngeri
Când rana mă sfâşie, tu pentru mine sângeri

Iubire fără aripi, angajament de inimi
Doar tu mai vii la mine când nu mai este nimeni.

Ego-ul meu, şi sprijin, oglindă-a vieţii mele
Îmi eşti balsam şi haină şi zâmbet şi tăcere

Tu, floarea unei clipe şi fructul unui timp
M-adăposteşti cu grijă când ploi în mine ning

Prietenia noastră ne-a ferecat dorinţa
Ne ştim prea bine astăzi şi mută-i suferinţa

În viaţa de acuma atâta ne-a fost dat
Dar sper ca-n altă viaţă măcar... să-mi fii bărbat...