greu trec secunde,
de parcă timpul
m-ar fi uitat.
desenez umbre pe tavan,
numărând şuviţe
şi gânduri…
toate miros a trecutul meu.
acum nu-l mai pot recompune,
nici măcar din cioburi.
azi,
am mai îngropat o speranţă,
încă aud ecoul clopotelor.
nu plâng,
lacrimile n-o vor întoarce
mi-e frig.
îmi caut prin vene căldura.
zadarnic, însă!
ce-a fost sânge s-a uscat!
nisipul din clepsidră curge încet,
nu-i văd capătul.
văd doar o vârstă,
unde se termină un vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.